duminică, 23 iunie 2013

Despre Romani in America


Perindand prin diverse colturi ale Americii, am avut ocazia sa intru in contact cu destui Romani, si chiar ma intreba o prietena, in ce zona mi s-au parut cei mai de treaba Romani. N-as putea sa raspund direct, e ca si cum te-ar intreba cineva ce ti-a placut din ghiveci :)
Varietate si puncte comune, regasesti  peste tot, si daca m-ar obliga cineva sa fac o statistica si sa adaug 2 caracteristici, as sublinia negativism si critica, ca si cap de lista, cele mai des intalnite.
Desi sunt o optimista incurabila, si sunt genul de om care incearca sa gaseasca ceva pozitiv in fiecare, sa  inteleg angoasele, anxietatea si sa trec peste tepii din cuvinte, gandirea limitata, imi dau seama ca tot ce fac este sa gasesc scuze. Personal imi place critica, insa cea constructiva, in care vii cu idei, solutii, nu doar critici doar pentru ca cersesti atentie sau te consideri mai bun decat altii.
Observ pe grupuri, cand cineva  vine cu o initiativa, cei mai multi sar sa comenteze detaliile,  micile inconveninete, imperfectiunea ideii, care evident  atrage gloata la o polemica negativa, si ulterior se ajunge la intreaga natie...pana la amintiri din copilarie, cand n-aveam ce n-aveam si ne era mai bine. Va intrebati de ce unii aleg sa se apropie de Americani sau alte natii, pentru ca Americanii nu judeca dupa aparente si nu sar la gatul tau, inainte de a deschide gura (chit ca nu-s de acord).
Am intalnit si romani fericiti  sa cunoasca alti romani, dornici sa stea la o poveste, tot unul de-al lor, care simte la fel, vorbeste aceiasi limba dincolo de cuvintele asemanatoare, si vrea sa petreaca traditional.
Odata fript, romanul nu sufla si-n iaurt, ci in gama lactate. Ai putea sa-l condamni?, nu prea, oamenii reactioneaza diferit la aceiasi situatie de viata, fiecare are gradul lui de toleranta.
Slava domnului ca mai emigreaza si inconstienti, perseverenti, cei cred intr-o lume mai buna,  nu sunt descurajati de usi trantite-n nas, trec peste cuvinte grele, atitudini ostile si vad luminita, soarele, nu se opresc la maracinii din mijlocul drumului...nu se sperie de ploi cu grindina, si pot functiona si in timpul zilelor cu nori grei, care anunta furtuni devastatoare-n suflet.
 O mare parte din Romani, au emigrat in America, dar traiesc cu aceiasi mentalitate a romanului, sunt la orice clipa cu ochii prin uluci, sa vada in ce stadiul este iarba vecinului si la  cate ore o uda si musia trebuie sa foloseasca acelasi tratamanet ca si ei. Ce le scapa multora este ca nu suntem aici sa fim in competie unii cu ceilalti, ci sa ne putem sustine, sa ne putem spune o vorba buna in momente delicate, care-s destule.
Exact, o parte din romani traiesc ca pe ulita, si prin comparatie.
 Avand experiente de genul asta, destui sunt descurajati sa mai auda de Romani, vor buletin de incredere si asigurare pe viata, ca nu-i sanctionezi cu dezamagire. O parte gandesc, din cauza asta au plecat din Romania, ca nu se putea trai in multe moduri, in care ei aveau incredere ca se poate, si vin aici, dau peste acelasi tipar de care au fugit, aceiasi barfa, nu poti sa deschizi gura sa spui ce gandesti ca esti amendat, la tacere.
Am intalnit in fiecare loc si  oameni extraordinari, oameni cu suflet mare, oameni deschisi si primitori, carora le multumesc ca exista si intaresc cuvantul umanitate.
De altfel, poate am fost norocoasa ca am acel feeling de a atrage oameni frumosi, necesari in viata, si nu am dezamagiri care sa ma determine sa stau la adapost si cand aud Roman, sa -mi schimb directia sau sa tac malc, de teama sa nu mi se spuna Buna ziua. Clar nu poti fi prieten cu toata lumea, ar fi ideal, dar se stie ca suntem diferiti, deci avem nevoie diferite, nu ne putem apropia de toata lumea, doar pentru ca ne leaga aceiasi limba.
Am avut si eu parte de buruieni pe unde-am trecut, dar am cautat locuri curate, fertile, unde nu se pot dezvolta matur,  m-am ferit sa stau prea aproape, pentru ca aceste locuri impanzite de buruieni, de obicei sunt salbatice, te atrag pentru inceput prin originalitate, pretind potential, dar buruiana tot buruiana ramane. Oameni toxici exista peste tot, dar cred ca nu trebuie sa-i lasi sa -ti intre-n casa, daca vezi ca deja au fost zgomotosi din prag. Asa cum ti-au calcat pragul, asa iti vor pastra si casa.

5 comentarii:

Anonim spunea...

spui asta despre romanii din America ptr c-ai posibilitatea sa te plimbi, dar daca te-ai stabili intr-un loc, ai avea un job si ghinionul sa fi inconjurata doar de cei negativisti si critici...ai face si tu la fel, te-ai feri de ei si ai cauta compania americanilor...
interesante impresiile tale, o sa te citesc cu interes :)

Anonim spunea...

am revenit ca sa-ti recomand un film documentar, care te va ajuta, probabil, sa-i intelegi mai bine pe americani...
pe om il poti "vedea" mai bine in momente de criza, cand isi iese, intr-un fel, de sub control...
filmul este facut in 2011... How to Die in Oregon ..cauta-l este pe Netflix...

Jurnal din America(calator prin lume) spunea...

Sorina, iti multumesc pentru filmul sugerat, promit sa-l vad curand, si-am sa-ti spun impresiile mele. Nu-i judec pe romani ca sunt asa, imi dau seama ca suntem o natie care are in spate o istorie a negativismului(inca de cum am fost crescuti... nu pune mana pe aia, nu deranaja aia, nu,nu..colegul tau a luat 10, tu doar 7, un soi de descurajare, si inoculare a anxietatii si neincrederii, inca de copii). Daca in felul asta am fost educati, nici n-am fi putut creste altfel, poate au scapat doar cei facuti la betie si-n zilele de sarbatoare, mai pozitivi(glumesc!?!).
Sa stii ca nu doar m-am plimbat prin locurile astea, chiar am locuit in fiecare loc, si-am trait printre romani, americani si alte natii. Fiind o persoana extroverta careia ii place sa fie printre oameni, mi-a placut sa cunosc efectiv oameni, idiferent de natie, recunosc ca sufleteste m-am legat si atasat de romani, si mi-am facut vreo 2 prietene columbience, in rest... amicitii.
La americani apreciez printre altele, dezinvoltura cu care-si cresc copiii,in parc am fost mereu cu un ochi atent, si-am bagat la cap, am invatat multe lucruri bune si sa am alta atitudine.
Alt punct forte al lor, pot spune ca e de copiat, rabdarea si amabilitatea, nu-ti sar in cap la primul porumbel scos pe gura, din entuziasm sau nestiinta. Dar cum spuneam, tot cu unul de-al tau(Roman) te poti exprima cu sufletul, simtirea si te simti relativ inteles.
In final, cred ca suntem toti oameni, ai aceleasi lumi, si istoria trecutului, experientele diferite in culturi diferite, nu poate decat sa ne aduca beneficii pentru a ne imbogati spiritual.

www.visulamerican.ro spunea...

Ma bucur sa iti descopar blogul tau. Promit sa il citesc de la cap la coada. Acum ce mi-a sarit acest post si voiam decat sa imi dau si eu cu parerea despre acest subiect.
Cei mai buni prieteni ai mei aici in US sunt romani. Si am o gasca destul de mare. Este adevarat ca vreo 3 cupluri de prieteni sunt veniti in US acum vreo 20 de ani ...asa ca mentalitatea lor este una foarte diferita fata de a celor ce acum pun piciorul pe taram American. Insa am si prieteni care au venit acum 6-7 ani aici...si sunt minunati.
Insa trebuie sa spun ca am avut si experiente negative cu cativa romani. Cu cei ce mentionezi si tu..ca fac comparatii intre viata lor si a ta si sunt foarte nemultumiti de ei si gelosi pe altii. Sa uitam de acestia si sa ii laudam doar pe cei buni!
Cum spune bunicul meu: Fel di' fel de oameni. Si cred ca vorba aceasta se poate aplica tuturor natiilor.

Anonim spunea...

Toate sunt adevarate ce spui tu acolo, am trecut si cred multi trec prin ele, eu m’am izolat de romani, nu am vrut sa am de aface cu ei , poste ca nu am avut pe cine ar trebuii langa mine, am urmat si am incercat sa’mi urmez jumatatea, americanul te asculta dar nu multi sar sa te ajute, te lasa sa te descurci, am norocul sa fiu apropiat de o families de anericani care pot spune mi’au dat sansa si au fost deschisi sa ma cunoasca, dar tot acest timp m’am departat de romani iar acum dupa 12 ani incerc sa ma apropiu de comunitatea tomanessca dar simt o frica si de a vorbi, sunt inchis in mine imi e frica sa spun de ce imi lipseste ....