Aici devenim mai pacifisti, nu toti, ca nici iarna nu-i ca vara, dar cei mai multi devin usor flexibili, maleabili cu greselile celorlalti sau fel de-a fi, gandi, actiona.
Distanta si singuratatea printre straini, te fac sa fii mai putin critic,” ochiul soacrei “ nu mai scaneaza si firul de praf sau prima scama ratacita, intr-un colt al caracterului.
Culorile care-ti pareau tipatoare, aici le dai nuante ceva mai calde, cat sa poti trece primele interviuri, sa poti gasi si parti bune, sa nu se rupa lantul la prima abatare sau primele greseli gramaticale.
Orice floare proaspata, daca-i dai lumina si soare, iti surade si se deschide..s-ar putea sa te surprinda ce zace in mugurii deloc promitatori. Daca-i dai vreme rece in anotimp prematur, devine exact precum vremea in care ai transformat-o subit,..ingheata in propria frumusete nedescoperita, sau cuvinte nespuse la timp.
Si totusi, daca musai vrei sa nu lasi nimic de la tine, sa gasesti "sufletul pereche" al conversatilor lungi si interminabile a totului despre nimic, a perfectiunii inexistente nici macar in tine, o oglinda care sa fenteze kilogramele care le-ai mai pus, dar nu esti pregatit sa le vezi, atunci te vor astepta zile de introspectie, singuratate sau reorientare catre alte natii, cu greseli similare, dar incep in alta limba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu