Austin, Texas...orasul adultului tanar.

Austin, este un oras mic, din sudul Texas-ului... dar cu personalitate.

Am trecut de cateva ori pe autostrada pe langa el, prin el, insa...ba era noapte, ba eram contra timp si niciodata nu i-am dat sansa sa-mi fac o parere. Imi aduc aminte doar c-am trecut intr-o primavara, si mi-a ramas in minte un orasel vecin cu Austin, tot campul pe langa autostrada era plin de floricele albastre, si mirosea demential. In alte drumuri l-am tot l-am ratat, desi parea ademenitor de la distanta.
Vazusem ceva poze la prieteni, si-mi trezisera curiozitatea, mai auzisem si ceva povesti de la alti prieteni din Dallas, care mai mergeau la sfarsit de saptamana, prin lacurile din apropiere.
Initial nu l-ai baga -n seama, din cauza locatiei...care nu e asa spectaculoasa, si-ai crede ca e o suburbie plictisitoare.
Oamenii sunt impresionati si devin curiosi cand e vorba de nume cunoscute: NYC, San Francisco, Los Angeles, Miami, Chicago...si uite asa se ingramadesc multi sa traiasca visul oraselor mari, ignorand fara stiinta, farmecul multor orase mici, dar cu personalitate, in care ar avea o viata mult mai buna si decenta. Austin m-a convins cu o atmosfera relaxanta si tinereasca, l-am numit, la prima strigare, orasul adultului tanar.
Asa ca, in apropierea sarbatorilor de iarna, am adaugat "in egenda"  < vizita Austin> . Eram doar la 3 ore de Austin, in Dallas, am zis ca-n 3 ore de condus, abia apuci sa bei cafeaua si sa mai povestesti despre una alta, tot si nimic.
Am ajuns la ora pranzului, in mijlocul saptamanii, o vreme de primavara, chiar daca era Decembrie. Ne-am fatait cu masina putin prin oras, in jumatate de ora il cam dai gata, mi-a adus aminte de Ramnicu Valcea orasul in care am petrecut 4 ani frumosi, perioada liceului. Fiind ora pranzului, putin aglomerat, oamenii iesisera sa ia masa, locuri de parcare pe strada... nu prea, asa ca ne-am riscat la o parcare cu plata, la pret de oras :)

Plimbandu-ne asa agale, pe una din strazile principale, ma simteam chiar bine, aveam o senzatie de vacanta a unui orasel de provincie, in care oamenii se muta dupa ce-au trait intens intr-un oras mare, au familie si vor alt stil de viata, in special pentru copii. Austin este pentru oameni care vor  liniste dar si distractie, un loc animat, dar nu foarte, fara taxe, ieftin in comparatie cu alte orase mari, vreme placuta si fara iarna grea(in Texas nu exista zapada decat  in ani ciudati, si atunci cativa fulgi, sa vezi cum arata zapada reala). Are cateva lacuri frumoase cu niste privelisti care adauga puncte Texas-ului, unul din ele: Lake Travis,

,

altul  Colorado River, vazut pe de muntele Bonnell. 

Dupa o plimbare pe jos, de vreo 3 ore prin centru si imprejurimi, m-a convins ca a meritat sa ma trezesc de dimineata si sa conducem 4 ore pana acolo. 

Sunt alte cateva zone prin imprejurimi, in special intre Austin si San Antonio animate ca peisaje, care-ti sterg din minte parerea, cum ca totul este plat in Texas, in special Texas Hill Country(poza ii apartine lui Robin B)

Am bramburit doar cateva ore prin zona , dar a meritat plimbarea scurta si i-am promis ca voi reveni la primavara pentru o plimbare cu vaporul  pe  Lacul Travis sau Colorado River.
Dupa Austin, am continuat plimbarea spre San Antonio, care este un loc mai mult de vacanta, daca vrei sa evadezi pentru o seara romantica, sa te simti intr-o mica Venetie, pe River Walk..este locul perfect.

Daca sunteti curiosi despre Austin, puteti vedea mai multe fotografii pe pagina de pe facebook: Jurnal din America: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=999820963442251&id=471009619656724

Prietenie fara interviu

Am constatat ca romanii ajunsi in America sunt mai ingaduitori unii cu altii, decat daca ar fi in Romania.
Aici devenim mai pacifisti, nu toti, ca nici iarna nu-i ca vara, dar cei mai multi devin usor flexibili, maleabili cu greselile celorlalti sau fel de-a fi, gandi, actiona.
Distanta si singuratatea printre straini, te fac sa fii mai putin critic,” ochiul soacrei “ nu mai scaneaza si firul de praf sau prima scama ratacita, intr-un colt al caracterului.
Culorile care-ti pareau tipatoare, aici le dai nuante ceva mai calde, cat sa poti trece primele interviuri, sa poti gasi si parti bune, sa nu se rupa lantul la prima abatare sau primele greseli gramaticale.
Orice floare proaspata, daca-i dai lumina si soare, iti surade si se deschide..s-ar putea sa te surprinda ce zace in mugurii deloc promitatori. Daca-i dai vreme rece in anotimp prematur, devine exact precum vremea in care ai transformat-o subit,..ingheata in propria frumusete nedescoperita, sau cuvinte nespuse la timp.

Si totusi, daca musai vrei sa nu lasi nimic de la tine, sa gasesti "sufletul pereche" al conversatilor lungi si interminabile a totului despre nimic, a perfectiunii inexistente nici macar in tine, o oglinda care sa fenteze kilogramele care le-ai mai pus, dar nu esti pregatit sa le vezi, atunci te vor astepta zile de introspectie, singuratate sau reorientare catre alte natii, cu greseli similare, dar incep in alta limba.

Dallas, intre trecut si prezent.

Astazi m-am trezit cu sentimentul zilei de ieri, ca si cum nu s-ar fi terminat.
Deja e 7 dimineata, beau o cafea aromata, e sarbatoare literar in America, dar simt ca si cum ar fi sarbatoare in sufletul meu. N-are legatura cu ziua de sarbatoare oficiala, ci cu sentimentul meu de optimism fata de orasul asta, pe care-l consideram pierdut din aria mea de interes.
Clar nu este cel mai vibrant oras de pe lume, dar ieri l-am simtit diferit, parca mi-a deschis ochii sa-l vad altfel, sa -mi azvarl ochii dincolo de zidul care-l aveam in fata, plin de preconceptii si superficialitate.
Am realizat ca noi  ne programam sa simtim lucrurile intr-un fel sau altul...si in functie de vibratia care ne-au lasat-o lucrurile din trecut.
Cand iti ramene un gust placut in minte pentru anumite locuri, oameni,lucuri, ramai blocat in acel loc, acele timpuri, si fara sa-ti dai seama, refuzi sa traiesti in prezent. In acel moment apare ignoranta pentru tot ce prezentul poate sa-ti ofere, compari fara sa vrei pana la ultima simtire, si apare diconfortul locului in care traiesti.

Initial plecasem de acasa la plimbare, intr-un parc in care nu mai fusesem, nimic noebisnuit sau palpitant..doar o alta zi de Duminica, pe la mijlocul lui Ianuarie, al unui alt an.
Iarna asta n-a fost prea blanda, si-a scos coltii cu gheata, sa ne arate ca nu ne putem culca pe-o ureche si poate fi doar lapte si miere si ca ne pot ingheta creierii de frig, chiar si-n Dallas, unde iarna e o primavara blanda.
Dallas este practic locul unde m-am nascut in America, unde am facut primii pasi, unde am varsat cele mai multe lacrimi din viata mea de dor si singuratate printre oameni...dar si de fericire, ale unui moment special din viata oricarei femei atunci cand devine mamica.

Acum sunt amintiri acele vremuri, undeva atat de departe...sau acele sentimente negative, am avut grija sa colind destul de mult, in lung si lat prin America, ca sa  risipesc densitatea dramatica, sa-mi deschid sufletul si mintea, sa las noul sa -mi creeze alte amintiri care merita puse in lumina.
Undeva parca responsabilizasem acest oras, il pasasem vina disconfortului meu in tara asta, pentru ca m-a rupt de viata mea stiuta.
Am realizat dupa multa vreme asta, abia anu trecut cand am revenit, si mi-am dat seama ca parca nu-mi aduc aminte multe locuri prin care am fost...strazi pe care batatorisem zile-n sir...am doar amintiri vagi ale unor evenimente...si imagini neclare.
Orasul asta parca e o imbinare de vechi si nou, in mintea mea. E ca si cum te intalnesti peste ani, cu o persoana care n-o placeai deloc candva in copilarie si realizezi in prezent, cat ai pierdut ca nu i-ai dat sansa atunci sa-ti demonstreze cate calitati are si cat de bine te poti simti in prezenta ei.
Iar acum, parca o obosesti cu prezenta zgomotoasa, nu i-ai da ragaz sa respire, ca vrei zilnic sa hoinaresti cu ea, vrei sa profiti de orice moment, de revenirea  in viata ta, de teama ca iar o iei din loc, si n-ai avut timp sa poti sa-ti faci o parere realista si sa legi o prietenie memorabila.
Deci azi sunt prea incantata sa dezvalui trairile in detaliu, mi-e teama ca se risipesc printre cuvinte marete, asa ca  las sa mocneasca usor in suflet, poate se imprima si lasa un indigo cu revelatii.