Odata cu Craciunul parca s-au dus sarbatorile. E primul an cand simt prin toti porii ca aproape sunt in celalalt an, fara sa mai astept o trecere, vreun eveniment
Craciunul nu mai e sarbatoarea mea, e sarbatoarea magica a copilului meu.
Craciunul nu mai e sarbatoarea mea, e sarbatoarea magica a copilului meu.
Cand eram copil, Craciunul palea in fata serii de Anul nou, care era cel mai asteptat de noi copiii.
In zona Valcii, de Craciun erau mai degraba pregatiri culinare si traditii gen: taiatul porcului, o ajutam pe mama sa faca carnati, caltabosi...si distrctia era sa umflu basica porcului, cu care bateam " mingea" pana spre seara.
De peste ocean, pentru mine au ramas autentice doar amintirile copilariei, flash-uri care le retraiesc prin Craciunul piticului : modern si fara zapada.
Imi vin in minte secvente din acea perioada, asteptam ziua de 31 Decembrie, mai ca ziua de nastere, pentru ca era o seara de-o magie reala..programul de Revelion, Dem Radulescu, Draga Olteanu, Mitica Popescu, Stela si Arsinel, Nea Marin si alti cativa actori memorabili care ne incantau cu un spectacol despre care vorbeam alt jumatate de an, si era o adevarata rusine sa dormi in ziua dintre ani.
Dupa ora 7, in seara dintre ani, veneau copii mari, si cei din echipa de fotbal din sat cu plugusorul, tot satu vuia pe diverse voci: latratu cainilor, zgomotu biciului si un cor de voci cantand pana-n plamani:
Aho, aho copii si frati
Stati putin.....
Iar dimineata, pe 1 Ianuarie, nici n-apucasei sa faci ochi, ca te trezeai pe la geam cu un poc poc, auzind ca prin vis:
Sorcova vesela
sa traiti
sa infloriti...pana la partea asta imi place,
...cantand la usa, pitici fastaciti si imbujorati, emotionati in fiecare vers.
In alti ani, faceam naveta de la unii la altii prin vecini. Am avut norocul sa fim o mana de copii la intrarea in sat, casa langa casa, de varste apropiate, si ne perindam emetind de la unul la altul, admiram bradul, globuletele si instalatia, si care are bomboane mai multe, cei mai multi mai aveam doar ambalajul umflat :)).
Seara balauream pe ulite si soseaua inzapezita, alergand bezmetici in intuneric( nu aveam drumul luminat) printre focurile de artificii. Apoi adolescenti, mergeam la caminul cultural unde se organiza Revelionul cu dans, muzica, iar de acolo ne intorceam zgribuliti prin nameti, vreo 4 km de mers pe jos, si simteam cum strivim apa in sosetele ude, la fiecare inaintare plina de rasete si glume pe tema.
Poate pare trist, dar nu e..
Azi, e o alta stare doar, detasata si traita altfel, cu o alta bucurie, combinata cu suma sentimentelor din anii trecuti, in alt loc, alti oameni, alte bancuri.
Ma bucura toate pregatirile, emotia, inocenta cu care piticul crede in Santa Clause si invatam impreuna cantece, nerabdarea si bucuria autentica cu care ma implica sa impodobim bradul, corespondenta cu Santa, de-o luna ii scrie seara de seara, lasandu-i un mesaj pe o foicica cu toata activitatea lui din anul asta, iar dimineata somnoros alearga la semineu sa vada daca i-a lasat raspuns...
Ma emotioneaza fiecare seara, inainte de culcare cum isi lungeste gatul, strecurandu-se cu lampa pe horn si il striga pe Santa si isi cere scuze daca a spus vreun cuvant urat.
Iar pentru mine , dincolo de emotia si bucuria traita prin el, ma bucura filmele de Craciun, cu final fericit, povesti in care totul e posibil, e asa o stare de magie, care-mi umple sufletul de caldura si speranta.
Si-a mai trecut un AN, dar amintirile raman vii, an de an, ca si cum ar fi Azi
In zona Valcii, de Craciun erau mai degraba pregatiri culinare si traditii gen: taiatul porcului, o ajutam pe mama sa faca carnati, caltabosi...si distrctia era sa umflu basica porcului, cu care bateam " mingea" pana spre seara.
De peste ocean, pentru mine au ramas autentice doar amintirile copilariei, flash-uri care le retraiesc prin Craciunul piticului : modern si fara zapada.
Imi vin in minte secvente din acea perioada, asteptam ziua de 31 Decembrie, mai ca ziua de nastere, pentru ca era o seara de-o magie reala..programul de Revelion, Dem Radulescu, Draga Olteanu, Mitica Popescu, Stela si Arsinel, Nea Marin si alti cativa actori memorabili care ne incantau cu un spectacol despre care vorbeam alt jumatate de an, si era o adevarata rusine sa dormi in ziua dintre ani.
Dupa ora 7, in seara dintre ani, veneau copii mari, si cei din echipa de fotbal din sat cu plugusorul, tot satu vuia pe diverse voci: latratu cainilor, zgomotu biciului si un cor de voci cantand pana-n plamani:
Aho, aho copii si frati
Stati putin.....
Iar dimineata, pe 1 Ianuarie, nici n-apucasei sa faci ochi, ca te trezeai pe la geam cu un poc poc, auzind ca prin vis:
Sorcova vesela
sa traiti
sa infloriti...pana la partea asta imi place,
...cantand la usa, pitici fastaciti si imbujorati, emotionati in fiecare vers.
In alti ani, faceam naveta de la unii la altii prin vecini. Am avut norocul sa fim o mana de copii la intrarea in sat, casa langa casa, de varste apropiate, si ne perindam emetind de la unul la altul, admiram bradul, globuletele si instalatia, si care are bomboane mai multe, cei mai multi mai aveam doar ambalajul umflat :)).
Seara balauream pe ulite si soseaua inzapezita, alergand bezmetici in intuneric( nu aveam drumul luminat) printre focurile de artificii. Apoi adolescenti, mergeam la caminul cultural unde se organiza Revelionul cu dans, muzica, iar de acolo ne intorceam zgribuliti prin nameti, vreo 4 km de mers pe jos, si simteam cum strivim apa in sosetele ude, la fiecare inaintare plina de rasete si glume pe tema.
Poate pare trist, dar nu e..
Azi, e o alta stare doar, detasata si traita altfel, cu o alta bucurie, combinata cu suma sentimentelor din anii trecuti, in alt loc, alti oameni, alte bancuri.
Ma bucura toate pregatirile, emotia, inocenta cu care piticul crede in Santa Clause si invatam impreuna cantece, nerabdarea si bucuria autentica cu care ma implica sa impodobim bradul, corespondenta cu Santa, de-o luna ii scrie seara de seara, lasandu-i un mesaj pe o foicica cu toata activitatea lui din anul asta, iar dimineata somnoros alearga la semineu sa vada daca i-a lasat raspuns...
Ma emotioneaza fiecare seara, inainte de culcare cum isi lungeste gatul, strecurandu-se cu lampa pe horn si il striga pe Santa si isi cere scuze daca a spus vreun cuvant urat.
Iar pentru mine , dincolo de emotia si bucuria traita prin el, ma bucura filmele de Craciun, cu final fericit, povesti in care totul e posibil, e asa o stare de magie, care-mi umple sufletul de caldura si speranta.
Si-a mai trecut un AN, dar amintirile raman vii, an de an, ca si cum ar fi Azi
